|
Pasiunea pentru porumbei am mostenit-o de la bunicul meu din partea tatalui,care in perioada 1940-1955 a detinut porumbei Carrieri. Activitatea mea columbofila din momentul achizitionarii primilor porumbei si pana in prezent, o voi prezenta cronolgic, pentru o intelegere mai buna a porumbeilor detinuti si a oamenilor cu care am intrat in contact si care m-au format in columbofilul de azi. 1990-1998: In anul 1990 am intrat in posesia primilor porumbei voiajori achizitionati
de la un vecin pe nume Radu Nicolae. Pana in 1998 am detinut nenumarate rase de porumbei, participand si la unele concursuri, dar fara ceas constatator. 1998-2000: M-am inscris ca membru columbofil la clubul" ICCF Bors George" unde
presedinte era si este Dinicu Alexandru, unul dintre veteranii columbofili din Romania, de la care am primit foarte multi porumbei cadou, dar si foarte multe sfaturi. A urmat o campanie de achizitii de porumbei de la Corneliu Cretulescu (omul cu cea mai vasta cultura columbofila de pana la el). Datorita varstei, a lipsei de experienta, nu mi-au dat nici o satisfactie, facandu-i pe toti cadou, in ciuda faptului ca investisem foarte multi bani pentru acea vreme. In 1999 l-am cunoscut la club pe Neacsu Cristi, care intre timp a devenit unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, un frate mai mare. 2000-2002: Am descoperit Internetul si tot odata pe Nikoolas Gyselbreght "my belgian brother", datorita caruia am descoperit columbofilia adevarata, columbofilia moderna. Tot in acel an l-am cunoscut pe Mihai Niculescu ( Pilotu") de la care am primit foarte multi porumbei cadou, porumbei din care am inceput sa vad si primele rezultate. In majoritate porumbei de la Carlos Marquez Pratz. Tot in 2002 am intrat in posesia celui mai bun reproducator al meu de pana acum fiu de originali Norbert Norman, nepot de 1 National Narbone, primit cadou de la bunul meu prieten Petre "Bebe" Petre.
2002-2005: In 2003 l-am cunoscut pe Carmazan Ioan cu care pot spune ca sunt pe aceeasi "unda columbofila", de la care am avut foarte multe de invatat, si care de-a lungul anilor mi-a facut nenumarati pui cadou si intregi serii de oua. Tot in 2003 l-am cunoscut pe Lazarica Florin, care mi-a devenit foarte bun prieten, de la care am invatat cele mai multe lucruri despre pregatirea si antrenarea porumbeilor, crescator pe care-l consider unul dintre cei mai buni antrenori de porumbei la nivel national, un profesor in motivarea porumbeilor. Acelasi an 2003 avea sa-mi schimbe viata columbofila, cand m-am oferit sa licitez pe PIPA pentru Bebe Cicheanu un porumbel de Houben.Din acel moment Bebe Chicheanu a devenit unul dintre cei mai buni prieteni ai mei si sfatuitorul meu in viata de zi cu zi. Am cunoscut impreuna prin vizitele din 2004 si 2005 din Belgia si Olanda unii dintre cei mai vestiti columbofili din istorie: fam. Gyselbrecht, Sylvere Toye, Chris Hebberecht, Ad Schaerlaekens, Noel Lippens, Gaby Vandenabeele, Mark Vandaele, Louis Van Loon, fratii Janssen, Martin Mitchell, Freddy Vandenheede, cu unii dintre ei legand amintiri frumoase de prietenie. In momentul de fata 60% dintre porumbeii mei sunt de la Bebe Chicheanu. In 2004 i-am cunoscut prin Neacsu Cristi pe Coman Catalin (de la care am primit cadou porumbei foarte buni) si Sinca Cezar, ambii astazi prieteni buni cu mine. Dupa licitatia din 2004 de la Constanta unde am licitat 2 porumbei de Silvere Toye pentru dansul, la sugestia tatalui meu cu care se stie de peste 20 de ani, trecem la o persoana speciala pentru mine pe nume Marcel Nicolaescu. De la cei 2 porumbei s-a ajuns la una dintre cele mai valoroase voliere de reproductie din Romania. Datorita dansului am avut sansa sa-i cunosc si sa-mi devina prieteni pe Gerard Koopman si Marcel Sangers (al carui reprezentant oficial pe Romania am devenit.) Consider dupa atatia ani de vizite la crescatori de elita de afara, ca Marcel Nicolaescu si Bebe Chicheanu poseda cele mai puternice voliere de reproductie din Estul Europei. Foarte multe lucruri am avut de invatat si de la colegul meu de club, un columbofil fanatic in adevaratul sens al cuvantului pe nume Cocos Petrica. Adevarul este ca intodeauna am incercat sa stau numai langa columbofili adevarati de la care am avut foarte multe de invatat, oameni adevarati, care si-au pus o amprenta buna asupra mea. Dar cel mai mult le datorez parintilor mei, care m-au inteles in toti acesti ani, care au investit multi bani in pasiunea mea de multe ori in momente nepotrivite pentru noi. Si managerului meu, bunica mea care in pofida varstei de 81 de ani si aastmului bronsic este zi de zi in voliere. Ultimul da nu in ultimul rand ii multumesc fratelui meu Andrei, aviator de meserie, datorita caruia au ajuns in tara, zeci daca nu sute de porumbei in deplina siguranta. Multumesc Andrei in numele meu si a tuturor columbofililor pe care i-ai facut fericiti! |